Ce tâmpenie ideea asta cu schimbatul imnului naţional! Dincolo de faptul că s-a născut dintr-un amuzament al tricolorilor, vorbim cu foarte multă uşurinţă de strofe pe care ar trebui doar să le învăţăm şi să le cântăm. Fără alte comentarii.
Mi se pare măcar hilar să vorbim despre ritmicitate şi chiar şi despre mesaj în cazul unui ritm naţional. Înainte de orice, imnul are o istorie. Faceţi cunoştinţă şi după aia întrebaţi-vă dacă e cazul să-l schimbăm pentru că are Mutu dificultăţi de interpretare:
Versurile îi aparţin lui Andrei Mureşanu, iar muzica a fost aleasă pentru acest poem de către Gheorghe Ucenescu. În 1848 a devenit una dintre emblemele revoluţiei care a răscolit ţara, fiind cântat pentru prima dată la Braşov, în acel an. După 1948, românii au cântat “Deşteaptă-te române” cu ocazia fiecărei schisme istorice importante, fie că a fost război sau revoluţie. Acest cântec a însoţit, prin urmare, un popor atât în momentele de demnitate cât şi în cele de suferinţă, fiind un fragment din identitatea sa naţională.
A devenit imn naţional după 1989 şi, după mine, reflectă exact temperamentul şi reţeta istorică pe care le deţine poporul român. Ziua de 29 iulie, adică exact la o lună după finala Euro 2008, este considerată ziua imnului naţional.
