Baieti cu pulovere pe gat ne scriu de langa Marile Lacuri despre templieri. Se inghesuie pe langa Chicago pentru ca in Illinois cica cad frunzele altfel si scriitorii scriu mai cafeniu. Cacofonia e intentionata si infinita. Ca cautarea Sfantului Graal. Editorii se inghesuie pe undeva in New York si probabil ca suna zilnic: ”Dan Brown vinde uluitor!!! Codul lui Da Vinci sparge piata! Tu trebuie sa gasesti comoara!!! (soptit) Altfel…”. Iar baietii astia cu plovere o gasesc atat de des incat au umplut Diverta si Marile Lacuri.
Si pe mine de respect. Pentru templieri. Povestea invariabil se infasoara pe noua oameni care ajung pe aripile cruciadelor in sfantul Ierusalim. Acolo se inchid intr-un templu timp de (invariabil in Chicago) noua ani, dupa care ies si si stapanesc lumea doua sute de ani. Apoi, cand un rege francez si un papa inrobit acestuia le decid moartea, ascund un mare secret (de regula dovada ca Iisus e doar un om).
Cei noua au fost, probabil, vreo 10.000. Toti cu cruci rosii pe piepturile albe. Biserica a avut nevoie de refularea asta din Orient pentru a optimiza energiile unor principi care credeau mai mult in puterea sabiei si a cuferelor decat in cea a Papilor.
Recunosc, am citit. Recunosc, am fost uimit. Merit ars pe rug. Pe marginea unui lac din Illinois. Pe un protap sper…
